Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului

Agenția de Mediu

A A A

Interdependența speciilor în ecosisteme

Published on: Wed, 05/22/2019 - 17:04
Press Release Type: 

LUMEA vie de pe pămînt se caracterizează prin dinamism şi interdependenţă.

Interdependenţa poate fi simbiotică (speciile se ajută una pe alta), dominatoare (o specie are un avantaj asupra alteia) sau competitivă (o specie o alungă pe alta, sau ambele specii pot evolua în nişe distincte necompetitive).

O confirmare evidentă a interdependenței speciilor în ecosisiteme sunt schimbările peisajelor în funcţie de absenţa sau prezenţa unei anumite specii. Iată cîteva exemple.

 

1. Pe Insulele Aleutine în lipsa vulpilor polare se dezvoltă rapid vegetaţia ierboasă. După apariţia vulpilor polare numărul de cuiburi aparţinute păsărilor de mare pe insule a scăzut brusc. Ca urmare s-a redus şi cantitatea îngrăşămintelor intrate în pămînt cu găinaţ, acest fapt în cele din urmă, a condus la sărăcirea solului.

 

2. În lipsa jaguarilor şi pumelor pe insulele din Venezuela, animalele ierbivore mănîncă regulat vegetaţia de pe insule. După apariţia acestor pisici de pradă, insulele s-au acoperit cu verdeaţă.

 

 

 

3. După ce în 1996-1997, în Parcul Naţional Yellowstone au fost aduşi lupii, preriile au fost acoperite de o vegetaţie luxuriantă.

 

4. Fără lemurieni, pădurile Madagascarului s-ar schimba întrucît doar aceste animale dispersează seminţele celor mai mari arbori. Într-un studiu mai recent, monitorizîndu-se 24 de grupuri de lemurieni timp de trei ani, s-a arătat că seminţele unei specii de arbori masivi aveau cu 300% şanse mai mari de a încolţi atunci cînd lemurienii le împrăştiau decît atunci cînd
cădeau pur şi simplu din copac.

 

5. Plantele, spre deosebire de animale, nu pot porni la drum pentru a găsi un partener de împerechere. Ele sunt nevoite să se bazeze pe alte elemente pentru a transporta polenul de la o plantă (sau o parte a plantei) la alta pentru a produce semințe. Fără polenizare speciile de plante nu s-ar putea reproduce. Albina este cel mai răspîndit polenizator. Albina lucrătoare, de miere, după ce a consumat din belșug, își umple săculețul de polen și transportă conținutul în stup. Mai tîrziu vizitează o altă floare și avînd pe spate grăunțe de polen de pe floarea anterioară, le pune în contact cu stigmatul altei flori.

 

6. Grădinarii cu experiență au observat diferența în dezvoltare dintre plantele pe terenuri noi și vechi: chiar cu o îngrijire adecvată, cu îgrășăminte în exces pe terenuri noi plantele sunt mai mici, mai des sunt afectate de boli. Pe terenuri vechi au o creștere mai rapidă, o rezistenţă mai mare, chiar cu o îngrijire minimă. De asemenea, se remarcă că gustul și păstrarea tomatelor și a altor legume e mai bună. Toate acestea sunt cauzate de un sol bine afînat la adîncime.

 

În grădină vom îmbogăți stratul superior cu resturi organice, vom adaugă nisip sau pietricele pentru aerare, dar macrostructura solului nu se poate îmbunătăți rapid, pentru o dezvoltare la adîncimi mari a microorganismelor benefice, ciupercilor, este nevoie de zeci de ani.

 

 

Unii dintre creatorii principali ai fertilității - rîmele, sunt active doar la o adîncime de 20 cm (mai adînc le lipseşte aerul), furnicile de grădină în cîțiva ani vor crea o ,,casă” extinsă, cu o adîncime de 1-1,5 m, cu o bună aerare, cu cele mai bune ciuperci-saprofite și umiditatea solului de 94%, și nu doar pentru ei înșiși, dar și pentru sute de specii de insecte, ce hibernează în mușuroi. Și cît de bine cresc plantele cele mai pretenţioase, dezvoltîndu-și rădăcinile în aceste canale subterane.