Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului

Agenția de Mediu

A A A

Pescuitul excesiv- amenințarea resureselor biologice acvatice

Published on: Tue, 05/21/2019 - 15:33
Press Release Type: 

De secole, întinderea mărilor a fost considerată o sursă inepuizabilă de peşte şi fructe de mare, însă astăzi ştim că peste ¾ din stocurile de peşte sunt exploatate la capacitate maximă – sau chiar supraexploatate. Milioane de oameni depind de pescuit ca sursă de hrană și de venit. Mările și rîurile secătuite de resursa de pește înseamnă că stomacul va fi gol, dar și buzunarele vor fi goale. Alte specii maritime precum balene, delfini şi ţestoase nu sunt neapărat vînate, ci ucise accidental, ca și consecință secundară a pescuitului, moartea lor fiind fără sens. Problema este foarte gravă, întrucît capturile accidentale reprezintă 40% din totalul capturilor la nivel mondial.

 

Pescuitul excesiv sau supra-pescuitul are o istorie îndelungată care cuprinde cîteva sute de ani și este considerat una din cauzele principale ale descreșterii stocurilor de pești.

În cazurile extreme, speciile concurente unei specii supra-exploatate prin pescuit profită de avantajul reducerii densității speciei pescuite și impiedică refacerea naturală a acestei specii. Un exemplu în acest sens este zona de est a Mării Bering, situată între Rusia și Alaska, unde pescuitul excesiv a unor specii de pești bentale, cum sunt barbunul și halibutul de Groenlanda, care a condus la scaderea acestor populații cu procente de 35-40%, a determinat creșterea explozivă cu 450-600% a populațiilor altor specii de pești, mai ales rechini plați (cu o valoare comercială redusă)

 

În republica Moldova specii autohtone de peşti ca şalăul, crapul şi plătica sunt în pericol de dispariţie, iar o altă specie, foarte atractivă din punct de vedere economic, sturionii, practic nu mai există.

În rezultatul expedițiilor și evaluării stării faunei piscicole și structurii populațiilor de pești din ecosistemele acvatice naturale, reprezentanții Laboratorului de Ihtiologie și Acvacultură, Institutul de Zoologie, pe perioada 2015-2018 au constatat o dinamică negativă la majoritatea speciilor de pești economic-valoroase.

 

Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) consideră că 69% din speciile de pești marini și oceanici vizate de pescuitul comercial sunt exploatate la maximum, 44% sunt foarte exploatate, 16% supra-exploatate, 6% au fost exploatate aproape în totalitate sau se afla într-un stadiu de refacere lentă ca urmare a supra-pescuitului.

 

La nivel mondial, pescuitul excesiv este una dintre cele mai mari ameninţări la adresa sănătăţii mărilor şi locuitorilor acestora. În plus, pescuitul excesiv afectează numeroase persoane, în special în ţările în curs de dezvoltare. Tone de peşte sunt extrase zilnic din apele mărilor. Din păcate, cantitatea extrasă depășește cu mult capacitatea naturală de regenerare – este vorba despre o adevărată jefuire a oceanelor lumii.

Statistică tristă:

Astăzi, fiecare persoană consumă în medie 19,2kg de pește pe an – aproape de două ori mai mult decît în urmă cu 50 de ani. Aproximativ 38,5 milioane de tone de pește sunt capturate accidental în fiecare an ca urmare a practicilor de pescuit preferate în prezent. Chiar și acum 40 de ani, s-a înregistrat o scădere de 39% a speciilor marine. Se estimează că din pescuitul ilegal și nereglementat se obțin între 11 și 26 de milioane de tone (12-28%) de pește la nivel mondial. 31% din stocurile de pește pescuite în scop comercial sunt supraexploatate. 58% din stocurile de pește sunt pescuite la limita capacității

 

În Atlanticul de Nord Est și mările din apropiere, 39% din stocurile de pește sunt clasificate ca supraexploatate. În ceea ce privește Marea Mediterană și Marea Neagră, există date suficiente pentru 85 de stocuri care indică faptul că 88% dintre acestea (75) sunt supraexploatate.

 

Pentru a reduce substanțial riscul unor modificări ireversibile, intensitatea pescuitului nu trebuie să degradeze caracteristicile de bază ale ecosistemului. Pentru realizarea acestui obiectiv, stocurile de organisme acvatice vizate de activitatea de pescuit trebuie menținute la un nivel cît mai ridicat.

 

Pescuitul sau activitatile similare nu trebuie să pună în pericol nici o specie sau populație naturală și nici posibilitatea refacerii speciilor aflate în pericol sau amenințate cu dispariția. Acest obiectiv este posibil de realizat prin respectarea perioadelor de prohibiție stabilte și de zonele sensibile, acolo unde există pericolul amenințării biodiversității, productivității sau caracteristicilor structurale și funcționale ale ecosistemelor.

 

Datorită faptului că ecosistemele acvatice, sunt în mare măsură interconectate, orice modificare survenită într-unul sau mai multe ecosisteme determină și afectarea altor ecosisteme. Dacă o anumită specie este supra-exploatată nu este afectată numai populația vizată, ci intregul ecosistem în care această specie ocupă o nișă ecologică și de asemenea sunt afectate și alte comunități de organisme acvatice.