Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului

Agenția de Mediu

A A A

SCHIMBĂRILE CLIMATICE

Schimbările climatice sunt un fenomen real și periculos pentru planetă, iar majoritatea cauzelor sunt rezultatul acțiunilor omului. Realitatea demonstrează că schimbarea climei afectează toate domeniile de dezvoltare ale unui stat. Ea nu se limitează la un singur sector, de aceea, pentru o activitate fructuoasă este necesar să se ţină cont de riscurile pe care le poate crea acest fenomen în toate sferele de dezvoltare economică.
 
Lista activităților umane care duc la schimbările climatice este:
electricitate și încălzire: 30,6% - arderea combustibililor fosili pentru a produce electricitate și căldură este cea mai mare cauză a schimbărilor climatice, conform World Resources Institute (WRI). Emisiile reprezintă aproape o treime din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră.
transporturile: 14,8%
producția și construcțiile: 13,3%
agricultura: 11,1%
arderea altor combustibili: 8,2% în această categorie intră lemnul și combustibilii arși în clădirile rezidențiale și comerciale, dar și cei folosiți pentru agricultură;
procesele industriale: 5,8% - producția de ciment și aluminiu sunt cei mai mari emițători de gaze cu efect de seră;
defrișările și schimbarea destinației terenurilor: 5,7% - pădurile împiedică emisiile de carbon, iar defrișările influențează dramatic schimbările climatice;
emisiile accidentale: 5,3%- emisiile asociate cu producerea de energie sunt un factor al schimbărilor climatice.
deșeuri: 3,1% - gropile de gunoi produc gaz metan, care contribuie la poluarea atmosferei.
combustibilii ”buncăr”: 2,2% - în această categorie intră navele din apele internaționale și cursele aeriene internaționale.
 
Gazele cu efect de seră, care alcătuiesc doar 1% din atmosferă, acţionează ca un înveliş al pămîntului sau ca un acoperiş de sticlă a unei sere, menţinînd temperatura planetei cu aproximativ 30°C mai mare, decît ar fi în lipsa acestora.
 
Chiar şi o mică creştere de temperatură va fi însoţită de schimbări climatice, astfel precum sunt: învelişul de nori, precipitaţii, vînt şi durata anotimpurilor.
Bioxidul de carbon este responsabil de peste 60% din încălzirea globală. Omenirea foloseşte cărbunele, petrolul, gazul natural în proporţii care depăşesc cu mult viteza la care combustibilul fosil a fost creat. Ca rezultat, carbonul este degajat în atmosferă, afectînd ciclul de carbon, stabilit timp de milioane de ani, care este un sistem echilibrat, în cadrul căruia are loc schimbul de carbon între aer, oceane şi vegetaţia terestră. În prezent, nivelurile atmosferice de bioxid de carbon cresc cu 10% în fiecare 20 de ani.
În ultimii 127 de ani (1887-2014), Republica Moldova a înregistrat schimbări ale temperaturilor și precipitațiilor medii. Țara a devenit mai caldă, cu o creștere medie a temperaturii de peste 1.0°C , în timp ce creșterea precipitațiilor a constituit doar 54.7 mm.
 
Creșterea temperaturii aerului pe teritoriul R.M. în anii 1981-2010 nu lasă spațiu pentru îndoială și este cea mai evidentă în timpul sezonului cald, mai ales vara, cînd temperatura medie crește cu 0.9-1.0° C, iar Tmax – cu 0.9-1.3°C pe deceniu. Clima se încălzește într-o măsură mai mică în lunile de iarnă, cu 0.4-0.6°C pe deceniu, această creștere fiind semnificativă din punct de vedere statistic (p≥0.10) numai pentru Cahul (zona sudică a țării).
 
Pentru regiunile sudice, cea mai mare creștere a temperaturii este înregistrată datorită Tmax, în timp ce pentru regiunile nordice și centrale – datorită Tmin. În perioadele de tranziție, cea mai mare creștere semnificativă din punct de vedere statistic a temperaturii este observată pentru Tmax primăvara, de la 0.7°C (Briceni) pînă la 1.0°C (Cahul) pe parcursul deceniului, iar cea mai mică – toamna, de la 0.3°C (Briceni) pînă la 0.6°C (Cahul) pe deceniu. Cu toate acestea, Tmin prezintă un model invers, cu o creștere de la 0.6°C (Cahul) pînă la 0.7°C (Briceni) toamna, comparativ cu o creștere de la 0.5°C (Briceni) pînă la 0.6°C (Cahul) pe deceniu primăvara. În termene anuale, de asemenea, cel mai mare spor al Tmax, 0.9°C pe deceniu se observă la Cahul, comparativ cu 0.5°C la Briceni, pe cînd cel mai mare spor al Tmin este înregistrat, din contra, la Briceni, cu 0.7°C pe deceniu, comparativ cu 0.6°C la Cahul.
Conform Indicelui Dezvoltării Umane pentru anul 2012, Moldova este plasată pe locul al patrulea de la sfîrșitul listei celor 30 de ţări din regiune, fiind una dintre cele mai dezavantajate ţări din Europa şi Asia Centrală, cu un înalt grad de vulnerabilitate la schimbările climatice.
 
Sub aspect sectorial, impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii constituie o preocupare deosebită, deoarece, agricultura este sursa principală de venit pentru o mare parte din populaţia țării. Mai mult de jumătate din populaţie locuieşte în zonele rurale şi circa o treime din forţa de muncă este ocupată în agricultură.
 
O analiză a datelor climaterice naţionale a stabilit că frecvenţa medie a secetelor în Republica Moldova, într-o perioadă de 10 ani, constituie 1-2 secete în nord, 2-3 secete în partea centrală şi 5-6 secete în sud. Frecvenţa secetelor a crescut, îndeosebi, în ultimele trei decenii. Astfel, în perioada anilor 1990-2012, perioada de 10 ani a fost marcată de secetă, ceea ce a condus la reducerea semnificativă a recoltelor. În anii 1990, 1992 şi 2003, seceta a continuat pe parcursul întregii perioade de vegetaţie a plantelor (aprilie–septembrie). Seceta din anii 2007 şi 2012 a afectat peste 70% din teritoriul ţării, acestea fiind cea mai dezastruoasă din întreaga perioadă de monitorizări instrumentale ale vremii.
 
Periodic teritoriul Republicii Moldova este afectat și de inundaţii. În ultimii 70 de ani, au fost raportate 10 inundaţii majore în zona fluviului Nistru şi rîului Prut, iar trei din acestea au avut loc în anii 2006, 2008 şi 2010. De asemenea, inundaţiile cauzate de revărsarea rîurilor mai mici din ţară sînt destul de frecvente.
 
Din cele menționate mai sus, putem releva că factorii de risc care determină gradul de vulnerabilitate pentru ecosisteme şi sănătatea populaţiei sunt: insuficienţa de umeditate în sol, distribuţia neuniformă a precipitaţiilor, inundaţiile frecvente, temperaturile caniculare.
 
Costurile socioeconomice cauzate de calamităţile naturale asociate cu clima sînt semnificative, ajungînd la valori de miliarde de lei.
În cadrul Proiectului UNEP/GEF „Asigurarea suportului Republicii Moldova în vederea pregătirii primului raport bienal actualizat și comunicării naționale patru în conformitate cu obligațiunile sale față de Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite cu privire la schimbarea climei” (2014-2017), au fost descărcate și evaluate 84 de simulări pentru 21 de modele globale de circulație cuplate atmosferă-ocean (AOGCM).
 
Ca urmare s-a evidențiat faptul că, Republica Moldova se îndreaptă spre o climă uscată subumedă și semiaridă. Se anticipează înrăutățirea condițiilor de umiditate pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Pe parcursul secolului XXI, pe fundalul temperaturilor în creștere, reducerea precipitațiilor în timpul verii și toamnei (necompensată de o ușoară creștere a precipitațiilor de iarnă și de primăvară) va determina un deficit puternic de umiditate și o creștere semnificativă a potențialului de evaporare.
În perioada 2081-2100, aridizarea climatică va fi resimțită pe întreaga perioadă de vegetație (aprilie-septembrie); ea va fi mult mai pronunțată și poate duce la valori caracteristice climei semiaride. În comparație cu perioada de referință (1986-2005), toate scenariile climatice aplicate în scopul evaluării au demonstrat că ariditatea ar fi cea mai ridicată în lunile iulie și august, atingînd în perioadele respective valori caracteristice condițiilor climatice aride.
 
În scopul asigurării implementării prevederilor Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr. 404-XIII din 16 martie 1995, precum şi a mecanismelor şi prevederilor Protocolului de la Kyoto la Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei, la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr. 29-XV din 13 februarie 2003, a fost aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 1009 din 10.12.2014 Strategia Republicii Moldova de adaptare la schimbarea climei pînă în anul 2020 şi Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia.
 
 
Acest document de politici a fost elaborat în concordanţă cu prevederile Capitolului „Schimbări climatice” din Acordul de Asociere la Uniunea Europeană, precum şi cu prevederile Programului de activitate al Guvernului Republicii Moldova „Integrare Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” (2013-2014), Capitolul „Protecţia Mediului”.
 
Conform estimărilor și prognozărilor expuse în prezenta Strategie și a măsurilor planificate, rezultatul cel mai important va consta în faptul că Guvernul va fi capabil să întreprindă acţiuni de adaptare la schimbarea climei, fie prin finanţare, fie prin realizare directă sau prin politici şi acte legislative, care să asigure reducerea impactului schimbării climei asupra sectoarelor economiei naţionale şi creşterea rezilienţei acestor sectoare faţă de schimbările climatice.
 
Se anticipează că Strategia de adaptare la schimbarea climei va consolida şi va ghida abordarea sectorială caracteristică pentru programul de guvernare. Ţinînd cont de obiectivele stabilite în Strategie, ministerele de resort vor beneficia de direcţii şi orientări concrete pentru sectoarele respective în procesul de elaborare a strategiilor şi planurilor specifice de acţiune privind adaptarea la schimbările climatice. Integrarea adaptării la schimbarea climei în toate sectoarele relevante va oferi fiecărui sector libertatea de a găsi cele mai bune soluţii pentru adaptarea la nivel sectorial.
În temeiul art. 8 din Legea nr. 1515 din 16.06.1993 privind protecția mediului înconjurător și al prevederilor Acordului de la Paris, ratificat de către Republica Moldova prin Legea nr. 78 din 04.05.2017 pentru ratificarea Acordului de la Paris, Guvernul a hotărît prin Hotărîrea nr. 1277 din 26.12.2018 instituirea Sistemului național de monitorizare și raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră și altor informații relevante pentru schimbările climatice și a aprobat următoarele:
1) Regulamentul privind instituirea și funcționarea Sistemului național de monitorizare și raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră și altor informații relevante pentru schimbările climatice, anexa nr. 1 a HG nr. 1277 din 26.12.2018;
2) Lista autorităților și instituțiilor responsabile care fac parte din Sistemul național de monitorizare și raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră și altor informații relevante pentru schimbările climatice, aneai nr. 2;
3) Lista gazelor cu efect de seră și potențialul lor de încălzire globală pentru orizontul de timp de 100 de ani, care vor fi luate în considerare în Sistemul național de monitorizare și raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră și altor informații relevante pentru schimbările climatice, anex nr. 3.
Conform documentului „Contribuţia naţională determinată intenţionată”, Republica Moldova îşi asumă angajamentul de a atinge, pînă în anul 2030, ţinta necondiţionată de 64% reducere a emisiilor nete a gazelor cu efect de seră comparativ cu nivelurile anului 1990.
 
Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, prevede elaborarea şi aprobarea de către Republica Moldova a unei strategii de dezvoltare cu emisii reduse de dioxid de carbon şi a unor măsuri pe termen lung de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.
În acest scop, prin Hotărîrea Guvernului nr. 1470 din 30.12.2016 a fost aprobată Strategia de dezvoltare cu emisii reduse a Republicii Moldova pînă în anul 2030 şi Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de dezvoltare cu emisii reduse a Republicii Moldova pînă în anul 2030.
 
Prezenta Strategie este un document strategic care permite Republicii Moldova să se orienteze spre o economie cu emisii reduse de carbon şi să realizeze ţintele documentului „Contribuţia naţională determinată intenţionată” printr-o dezvoltare durabilă verde, bazată pe priorităţile socioeconomice de dezvoltare a ţării.
 
De asemenea, prezenta Strategie susţine atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă, oferind context naţional strategic eforturilor de atenuare pentru care ţara primeşte suport internaţional. La fel, conţine un set de măsuri destinate să contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, la cuantificarea reducerii corespunzătoare a emisiilor pentru fiecare măsură, precum şi cerinţele financiare faţă de implementarea acestora.
 
Măsurile propuse în Planul de acţiuni al prezentei Strategii includ acţiuni de atenuare adecvate la nivel naţional, aşa cum este prevăzut pentru părţile semnatare neincluse în anexa nr. I la Convenţia-cadru.
 
Prezenta Strategie prevede procedura de implementare, termenele de realizare, precum şi procedura de monitorizare, măsurare, raportare şi verificare a rezultatelor obţinute.
Atenuarea efectului distructiv al schimbărilor bruşte de temperatură, al secetelor şi altor factori climatici negativi este inclusă ca obiectiv și componentă indispensabilă în Strategii și Planuri de măsuri, aprobate pentru toate sectoarele de activitate.
 
Atît prevederile Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei din 5 iunie 1992, cît și obiectivele Strategiilor sus-menționate cu măsuri planificate de implementare, ne fac constienți de faptul că putem avea acces la resursele necesare unei dezvoltări sociale și economice durabile și că, pentru a avansa spre acest obiectiv, trebuie să sporim consumul de energie, nepierzînd din vedere că este posibil să ajungem la un mai bun randament energetic, controlînd emisiile de gaze cu efect de seră și aplicînd tehnologii noi în condiții avantajoase din punct de vedere economic si social.