Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului

Agenția de Mediu

A A A

Protecția aerului atmosferic

Poluarea aerului nu este mereu vizibilă, dar efectele sale sunt foarte reale. Atunci când calitatea aerului este proastă, plătim scump: se pierd vieți omenești, costurile medicale sunt ridicate și se irosesc zile lucrătoare din cauza bolilor.
Poluanții emiși în atmosferă constituie cauza unor grave și actuale probleme de mediu, cum ar fi acidifierea, precipitațiile acide, efectul de seră, distrugerea stratului de ozon și schimbarea climei, etc.


Clima de pe planeta noastră se schimbă. Numeroase gaze care determină schimbările climatice sunt și poluanţi atmosferici cunoscuţi, care ne afectează sănătatea și mediul. În numeroase moduri, îmbunătăţirea calităţii aerului poate stimula, de asemenea, eforturile de atenuare a schimbărilor climatice și invers.
Poluarea atmosferică este o problemă la nivel mondial. Poluanții atmosferici emiși într-o țară pot fi transportați în atmosferă, contribuind sau ducând la o calitate scăzută a aerului în alte zone.

 

Calitatea aerului atmosferic în Republica Moldova este influenţată de emisiile provenite din trei tipuri de surse poluante:
- Sursele staţionare fixe, care includ centralele electrotermice (CET-urile) şi cazangeriile, întreprinderile industriale în funcţiune;
- Sursele mobile, care includ transportul auto, feroviar, aerian, fluvial şi tehnica agricolă;
- Transferul transfrontalier de noxe.
Cei mai importanți poluanți rezultați din aceste procese sunt: oxizii de carbon, de sulf, de azot, particulele în suspensie, formaldehida, benz(a)pirenul etc. Poluarea spațiului aerian de la surse fixe și mobile nu este uniformă. Gradul de poluare a spațiului aerian urban este mai mare față de cel rural pe motivul existenței în orașe a întreprinderilor industriale majore, obiectivelor termo-energetice și termice și traficului intens al transportului auto.

 

Principala sursă de poluare a aerului atmosferic este transportul auto, cota căruia constituie cca 88% din emisiile totale de la sursele de poluare (fixe şi mobile) ale bazinului aerian. Din aceste surse provin emisii în cantităţi mari de hidrocarburi, oxizi de carbon, oxizi de azot şi de sulf, etc., în funcţie de diferiţi factori: calitatea combustibilului utilizat, starea tehnică a vehiculelor, numărul unităţilor de transport exploatat, etc.

 

Cadrul normativ național privind protecţia aerului cuprinde:
- Lege nr. 1515 din 16.06.1993 privind protecţia mediului înconjurător;
- Lege nr. 1422 din 17.12.1997 privind protecţia aerului atmosferic;
- Lege nr. 851 din 29.05.1996 privind expertiza ecologica şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător;
- Lege nr. 1540 din 25.02.1998 privind plata pentru poluarea mediului;
- Lege nr. l536 din 25.02.1998 cu privire la activitatea hidrometeorologică; 
- Ordinul Ministrului Mediului nr. 110 din 17.12.2010 „Cu privire la aprobarea Instrucţiunii privind încadrarea întreprinderilor în categorii după nivelul de impact asupra aerului atmosferic”.

 

Documentele de politici naționale în care sunt planificate acțiuni pentru protecția aerului atmosferic aflate la moment în proces de implementare sunt:
- Strategia de mediu pentru perioada 2014-2023, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 301 din 24 aprilie 2014. Aceasta este unul din cele mai importante documente de de politici în domeniul protecției mediului, care stabilește direcțiile prioritare de dezvoltare în acest domeniu. Unul din obiectivele specifice ale acestei Strategiei este – „Crearea sistemului de management integrat al calităţii aerului”. În vederea detalierii acțiunilor privind implementarea acestui obiectiv, a fost inițiat procesul de elaborare și promovare spre aprobare a proiectului Strategiei privind protecția aerului atmosferic.
- Strategia de dezvoltare cu emisii reduse a Republicii Moldova pînă în anul 2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1470 din 30.12.2016 – prevede un set de măsuri destinate să contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră produse în rezultatul activităților din diferite sectoare ale economiei naționale.
- Programul de suprimare eşalonată a hidroclorofluorocarburilor halogenate pentru anii 2016-2040, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 856 din 13.07.2016 în scopul reducerii şi eliminării impactului echipamentelor şi produselor care conţin hidroclorofluorocarburi halogenate asupra mediului şi a stratului de ozon prin stabilirea unui sistem integrat de reglementare şi control al gestionării acestora.

 

Tratate internaționale în domeniul protecției aerului atmospheric la care Republica Moldova este parte.
Republica Moldova este parte la diferite acorduri, convenţii, protocoale privind protecţia atmosferei cum ar fi:

1) Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanţe lungi (Geneva, 13 noiembrie 1979) - Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 399-XII din 16 martie 1995:

- Protocolul privind poluanţii organici persistenţi, întocmit la Aarhus la 24 iunie 1998 - Legea nr. 1018-XV din 25.04.2002;
- Protocolul privind metalele grele, întocmit la Aarhus la 24 iunie 1998 - Legea nr. 1018-XV din 25.04.2002;
- Protocolul referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării şi nivelului de ozon troposferic, adoptat la Gothenburg la 1 decembrie 1999 - semnat de Republica Moldova la 23 mai 2000.

2) Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice (semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992) - Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova Nr. 404-XIII din 16.03.95

- Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (Kyoto, 11 decembrie 1997) - Legea nr. 29-XV din 13.02.2003 pentru aderarea Republicii Moldova la Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei;
- Acordul de la Paris – Legea nr. 78 din 04.05.2017 pentru ratificarea Acordului de la Paris (Paris, 12 decembrie 2015);

3) Convenţia privind protecţia stratului de ozon (Viena, 22 martie 1985) - Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova Nr. 966-XIII din 24.07.96

- Protocolul referitor la substanţele care distrug stratul de ozon (Montreal, 16 septembrie 1987) - Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova Nr. 966-XIII din 24.07.96

4) Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător în context transfrontalier (Espoo, 25 februarie 1991) - Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova Nr. 1546-XII din 23.06.93

5) Convenţia privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale (Helsinki, 17 martie 1992) - Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova Nr. 1546-XII din 23.06.93;

6) Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, aprobat prin Legea nr.112 din 2 iulie 2014.

7) Tratatul de constituire a Comunităţii Energetice, la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr. 117 din 23.12.2009. Conform Tratatului, Republica Moldova trebuie să transpună în legislația națională Directiva 2001/80 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații de ardere de dimensiuni mari.

8) Agenda de dezvoltare durabilă 2030, care stabilește obiectivele de dezvoltare durabilă și indicatorii țintă care trebuie atinși. Astfel, ținte ce țin de calitatea aerului se regăsesc la Obiectivul 3 ,,Sănătate și stare de bine”, care tinde spre minimizarea ratei mortalității determinată de calitatea aerului înconjurător, și Obiectivul 11 ,,Orașe și comunități durabile”, care stabilește minimizarea substanțelor dăunătoare emise în aer de către transportul auto.

 

Prevederile Acordului de Asociere între Republica Moldova și Uniunea Europeană
Capitolul 16 „Mediul Înconjurător”, prevede la art. 89 lit. (b) că cooperarea între Părți include și elaborarea unei strategii sectoriale privind calitatea aerului – proiectul acesteia este în proces de promovare spre aprobare. 

La fel, Anexa XI la Acordul de Asociere RM-UE stabilește directivele europene din domeniul protecției aerului și termenul în care acestea trebuie transpuse în legislația națională. Acestea sunt: 
Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa,
Directiva 2004/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind arsenicul, cadmiul, mercurul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător, 
Directiva 1999/32/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind reducerea conținutului de sulf din anumiți combustibili lichizi, 
Directiva 94/63/CE din 20 decembrie 1994 privind controlul emisiilor de compuși organici volatili (COV) rezultați din depozitarea carburanților și din distribuția acestora de la terminale la stațiile de distribuție a carburanților, 

Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind limitarea emisiilor de compuși organici volatili cauzate de utilizarea de solvenți organici în anumite vopsele și lacuri și în produsele de refinisare a vehiculelor, 
Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici.

 

Responsabilități în domeniul aerului atmosferic

În conformitate cu actele normative în vigoare, următoarele autorităţi au responsabilităţi în domeniul protecţiei atmosferei:
Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului:
- elaborează şi promovează politica ecologică în domeniu;
- elaborează proiecte de acte normative, inclusiv normativele ELA, programele ecologice şi direcţiile prioritare privind protecția aeruli atmosferic;
- elaborează sistemul naţional pentru evidenţa de stat a acţiunilor nocive asupra aerului atmosferic;
- efectuează monitorizarea poluării aerului;
- efectuează controlul de stat asupra respectării prevederilor actelor legislative, ale altor acte normative privind protecția aerului atmosferic;
- informează operativ Guvernul, autorităţile administraţiei publice locale şi populaţia despre nivelul de poluare a aerului atmosferic, inclusiv în cazurile excepţionale.

 

Ministerul Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale:
- promovează politica de asigurare a calităţii aerului corespunzătoare securităţii sănătăţii şi bunăstării oamenilor;
-elaborează normativele CMA de poluanţi şi gradul de influenţă fizică nocivă a acestora asupra aerului atmosferic;
- estimează starea de sănătate a populaţiei în raport cu nivelul de poluare a aerului şi eventualele daune pentru sănătatea oamenilor;
- înaintează pretenţiile pentru repararea prejudiciilor cauzate sănătăţii oamenilor;
- exercită controlul de stat asupra respectării normativelor CMA de poluanţi;
- examinează documentele şi ia decizii în cazurile de încălcare a legislaţiei privind protecţia aerului atmosferic referitoare la ocrotirea sănătăţii;
- stabileşte dimensiunile zonelor de protecţie sanitară pentru obiectele cu surse de poluanţi chimici şi fizici ai atmosferei;
- participă la examinarea pretenţiilor de reparare a prejudiciilor cauzate sănătăţii oamenilor;

 

Autorităţile administraţiei publice locale:
a) elaborează măsurile de amenajare şi de creare a spaţiilor verzi în localităţi;
b) asigură planificarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acţiunilor nocive ale poluanţilor asupra aerului atmosferic;
c) asigură informarea sistematică şi operativă a populaţiei, a persoanelor fizice şi juridice interesate asupra nivelului de poluare a aerului.

 

Monitoingul calității aerului atmosferic

Reţeaua operațională de monitorizare a calităţii aerului atmosferic constă din 18 posturi staţionare, 17 dintre care sunt amplasate în 5 centre industrializate: Chişinău - 6 posturi, Bălţi-2, Tiraspol-3, Bender-4, Râbniţa-2, și 1 staţie transfrontalieră în or. Leova.
La 17 stații se prelevează probe de 3 ori pe zi (07:00, 13:00 și 19:00) fiind analizaţi poluanţii de bază (suspensii solide, dioxid de sulf, monoxid de carbon, dioxid de azot) şi cei specifici (sulfaţi solubili, oxid de azot, aldehidă formică, fenol și benzo(a)piren). Programul observaţiilor, prelevarea mostrelor şi analiza chimică se efectuează conform metodologiei “ Руководство по контролю загрязнения атмосферы, РД 52.04. 186-89-Москва 1991”. Gradul de poluare a aerului se apreciază după valoarea concentraţiilor medii faţă de concentraţia maxim admisibilă (CMA), iar calitatea aerului se estimează prin indicele complex al poluării atmosferei (IPA).

 

Pentru executarea monitoringului din orice regiune/parte a țării necesită a fi utilizate stații mobile de monitorizare, însă Republica Moldova nu deține un astfel de echipament. 
În pofida, reclamațiilor, care parvin de la populație privind poluarea aerului, Laboratorul de Referință de Mediu, în lipsa unor astfel de stații nu are posibilitate într-un timp oportun să evalueze nivelul emisiilor de la sursă și să ofere populației informații privind calitatea aerului pe care-l respiră. 
La fel, reieșind din capacitățile actualului sistem de monitoring, livrarea datelor privind calitatea aerului atmosferic se face cu întârziere de 1 zi. Mai mult, acestea nu acoperă toate regiunile țării și nu oferă date reale în regim on-line. Reieșind din aceasta, actualul sistem de monitoring nu asigură informarea publicului privind nivelul de poluare a aerului în timp real pe tot teritoriul țării.

 

Reglementarea emisiilor de poluanți în aer

Ministerul Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale stabileşte normativele concentraţiei maxim admisibile (CMA) de poluanţi în aer şi gradul de influenţă fizică nocivă a acestora asupra atmosferei şi sănătăţii oamenilor.

 

Agenția de Mediu stabilește normativele emisiilor limitat admisibile (ELA) de poluanţi şi gradul de influenţă nocivă asupra aerului atmosferic pentru fiecare sursă fixă de poluare, pe care le indică în autorizațiile emise în acest scop. Calcularea ELA se face pe baza modelelor de dispersare a poluanţilor conform indicaţiilor metodice “Руководство по контролю источников загрязнения атмосферы ОНД-90 Sankt-Petersburg, 1992” şi “Методика расчета концентраций в атмосферном воздухе вредных веществ содержащихся в выбросах предприятий. ОНД-86 Sankt-Petersburg, 1989”. Scopul este de a garanta că standardele de calitate a aerului (CMA) să nu fie depăşite.

 

Autorizarea emisiilor de poluanți în aer de la sursele fixe.

Conform prevederilor Legii nr.1422-XII din 17.12. 1997 privind protecția aerului atmosferic persoanele fizice și juridice care, direct sau indirect, prin activitatea lor, afectează calitatea aerului atmosferic sunt obligate să solicite și să obțină de la Agenția de Mediu Autorizația pentru emisia în atmosferă a poluanților de la surse fixe de poluare, care oferă dreptul titularului de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial, cu respectarea obligatorie a condiţiilor autorizației și limitelor emisiilor de poluanți stabilite.
Autorizația se eliberează în baza soluțiilor de proiect pentru primul an de activitate pentru obiectele și activitățile economice noi construite, precum și celor rezultate de la extinderea, modernizarea, reconstrucția sau reprofilarea întreprinderilor în funcțiune, documentația de proiect a cărora a fost supusă Expertizei Ecologice de Stat în conformitate cu prevederile Legii nr. 851-XIII din 29.05.1996 privind expertiza ecologică, după care, pe parcursul acestui an se elaborează Raportul privind normativele ELA, care se prezintă Agenției de Mediu spre avizare.
Taxa se stabilește în funcție de Categoria întreprinderii după nivelul de impact asupra aerului atmosferic și poate fi de la 500 de lei – pînă la 4000 lei. Autorizația se eliberează în termen de 30 de zile și este valabilă pînă la 5 ani.

 

Problemele gestionării calităţii aerului

Cadrul legislativ existent în domeniul aerului atmosferic nu corespunde prevederilor legislaţiei Uniunii Europene şi tratatelor internaţionale în domeniu (depăşit, învechit);
Lipsa unui document de politici sectorial în domeniul evaluării și gestionării calității aerului;
Lipsa unui Sistem Național Integrat de Evaluare și Gestionare a calității aerului;
Lipsa sistemului de estimare şi prognozare a emisiilor, precum şi de evaluare a calităţii estimărilor;
Sistemul de inventariere al emisiilor nu este bine conceput/organizat, inclusiv nu este dezvoltat sistemul privind Controlul calităţii (QC) şi asigurarea calităţii (QA) datelor;
Absenţa plafoanelor naţionale de emisie;
Poluarea excesivă a aerului de la surse mobile;
Întreprinderile industriale utilizează instalaţii şi echipamente învechite;
Utilizarea combustibililor de calitate joasă; 
Abordările şi standardele de calitate a aerului sunt învechite şi încă nu au fost aduse în corespundere cu cele ale UE”.

Direcții de acțiune

- îmbunătăţirea sistemului de monitorizare, evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului;
- perfecţionarea sistemului de prognoză a calităţii aerului, care să furnizeze date referitoare la o eventuală deteriorare a calităţii acestuia (zona afectată, frecvenţa, gradul de afectare al sănătăţii populaţiei);
- elaborarea şi/sau reactualizarea planurilor şi/sau programelor de gestionare a calităţii aerului;
- promovarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT);
- controlul emisiilor de poluanţi şi al nivelurilor de poluare prin aplicarea tehnicilor şi tehnologiilor pentru reţinerea poluanţilor şi/sau prin introducerea de tehnologii mai puţin poluante;
- măsurarea (monitorizarea), după caz, a emisiilor de poluanţi;
- elaborarea şi implementarea măsurilor de reducere temporară a emisiilor de poluanţi la unele surse majore;
- identificarea permanentă a surselor noi, generatoare de poluanţi atmosferici, evaluarea aportului acestora la nivelul existent de impurificare a aerului şi asigurarea respectării obiectivelor privind calitatea aerului pentru activităţile/instalaţiile noi;
- introducerea/utilizarea combustibililor şi carburanţilor care generează emisii reduse de poluanţi;
- limitarea/excluderea utilizării de echipamente şi produse care conţin substanţe ce distrug stratul de ozon;
- elaborarea măsurilor orientate spre reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv prin valorificarea energiei din surse netradiţionale;
- reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate;
- elaborarea şi implementarea de planuri pe termen mediu şi lung, la nivel naţional, regional şi local, pentru reducerea continuă a emisiilor de poluanţi în atmosferă în toate domeniile de activitate;
- reducerea emisiilor poluante generate de traficul rutier prin îmbunătăţirea stării tehnice a autovehiculelor în circulaţie şi adoptarea unor măsuri fiscale care să favorizeze înlocuirea autovehiculelor în circulaţie vechi, cu emisii poluante ridicate, cu autovehicule noi cu un nivel scăzut al emisiilor poluante.

Implementarea obiectivelor strategice în domeniul protecţiei atmosferei, cuprinse în legislaţia europeană, transpuse în legislaţia naţională, precum şi a obligaţiilor ce decurg în convenţiile şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte implică eforturi instituţionale şi financiare.

Este posibil ca imaginea să conţină: nor, cer, în aer liber şi natură