Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului

Agenția de Mediu

A A A

Ziua Mondială a Solului

Published on: Thu, 12/05/2019 - 09:14
Press Release Type: 

Astăzi, 5 decembrie este marcată Ziua Mondială a Solului, desemnată de Organizaţia Națiunilor Unite. Această zi are ca scop aducerea în atenția opiniei publice a rolului solului în viața noastră de zi cu zi și a problemelor legate de necesitatea protejării calitative a resurselor noastre limitate de sol.

 

Întreaga scoarță terestră este acoperită, într-un strat subțire, de un material fragil și afînat care poartă denumirea de sol.

Solul reprezintă:

a) mediul vital specific, baza ecosistemelor terestre, habitatul oamenilor, animalelor, plantelor şi organismelor solului;

b) un depozit de energie acumulată şi  conservată în formă de humus;

c) mediul pentru descompunerea şi transformarea biochimică a resturilor organice, de tamponare, transformare şi filtrare a substanţelor, substrat reglator al circuitului şi formării calităţii apelor de suprafaţă şi subterane şi a aerului;

d) o arhivă de istorie naturală şi culturală;

e) mediul ce depozitează materia primă, spaţiul pentru localităţi şi recreaţie, terenul pentru utilizare agricolă şi silvică, precum şi în alte scopuri economice şi publice.

 

Principala bogăție naturală a țării noastre sunt resursele de sol, care, după componența genetică, este unică.

Pe teritoriul țării predomină tipul de sol zonal – cernoziomul, format în condiţiile fostelor pajişti, stepe şi păduri de stejar pufos. În aspect zonal, de la nord spre sud, în dependenţă de intensitatea regimului hidric sunt răspîndite cernoziomurile argiloiluviale, formate sub păduri de stejar comun cu covor ierbos, spre sud substituite de cernoziomuri levigate, format sub vegetaţia ierboasă a pajiştelor (Stepa Bălţilor) sau păduri de stejar pufos (Cîmpia de Sud). Subtipul caracteristic tipului este cernoziomul tipic format în condiţii de stepă cu păiuş-negară. Acest „sol al stepelor” predomină în Stepa Bălţilor (moderat humifer) şi în Cîmpia de Sud (slab humifer sau obişnuit), unde se întîlneşte şi sub păduri de stejar pufos.

 

În aripa sudică a cernoziomului, sub stepe cu caracter xerofit (cu participarea pelinului), s-au format cernoziomuri carbonatice. Pe rocile argiloase grele s-a format cernoziomul vertic, care contactează cu vertisolul.

 

Resursele de sol ale Moldovei în decursul istoriei au fost valorificate peste limită. Potenţialul productiv înalt al cernoziomului şi procesul relativ simplu de valorificare (desţelenire) au contribuit la dezvoltarea agriculturii. Practicile agricole invazive și nesustenabile sunt principalii factori ce au dus la degradarea solului. Valorificarea şi lucrarea sistematică a solurilor a contribuit la activizarea proceselor destructive – a eroziunii, deflaţiei, alunecărilor de teren. Cca 80% a fondului arabil sunt amplasate pe pante cu înclinaţia de peste 20 şi, deci, pot fi supuse eroziunii de suprafaţă şi liniară (de adîncime). În dependenţă de gradul de umiditate, stratul arabil se tasează, poate deveni bolovănos, compact, iar la suprafaţă se formează crusta.

 

Predominarea culturilor anuale prăşitoare condiționează procesele de descompunere a materiei organice a solului şi conduce la dehumificare. Conţinutul de humus se reduce cu, aproximativ, 1 t/ha. Solul dehumificat se supune uşor compactării.

 

În scopul diminuării dehumificării şi reglării bilanţului nutritiv este necesară administrarea argumentată a îngrăşămintelor, utilizarea deşeurilor organice, pregătirea şi utilizarea composturilor.

 

Exploatarea fondului funciar fără respectarea asolamentelor, fără administrarea îngrășămintelor condiţionează reducerea rezervelor elementelor nutritive.

 

În ultimii ani în țară a scăzut considerabil introducerea în sol a îngrăşămintelor minerale şi organice, dar şi a pesticidelor. S-a minimalizat potenţialul poluării chimice a solului, însă continuă poluarea cu diferite deşeuri.

 

Fondul agricol este dispersat, pe loturile individuale parcelate se lucrează de-a lungul pantelor.

 

Condiţiile climatice, secetele frecvente condiţionează necesitatea irigării, care asigură majorarea productivităţii solurilor. Însă, irigarea presupune respectarea anumitor condiţii ecologice, în primul rînd calitatea apei. Irigarea trebuie să excludă salinizarea sau solonetizarea solurilor, deoarece conseţinţele acestor procese negative sunt ireversibile.

 

Pentru ameliorarea stării actuale a solurilor fondului agricol, se recomandă insistent un sistem de măsuri, începînd cu schimbarea atitudinii preponderent indiferente a societăţii faţă de principala bogăţie naturală a ţării.

 

O măsură strict necesară constă în consolidarea terenurilor agricole şi organizarea lor antierozională. Organizarea antierozională va regla reţeaua de drumuri, lucrarea solului de-a curmezişul pantelor și implementarea măsurilor agro-, fito- şi hidrotehnice de combatere şi diminuare a eroziunii.

 

Solul este o resursă esențială şi foarte complexă. Fără sol şi microorganismele sale viaţa pe Terra ar fi imposibilă.