Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului

Agenția de Mediu

A A A

Dunărea - ,,Amazonul Europei”

Published on: Mon, 07/01/2019 - 14:54
Press Release Type: 

Dunărea este al doilea fluviu ca lungime din Europa (după Volga). Izvorăște din Munții Pădurea Neagră (Germania) sub forma a două rîuri numite Brigach și Breg ce izvorăsc de sub vîrful Kandel (1241m) și se unesc în orașul Donaueschingen (altitudine: 678 m) la cca 1 km est de castelul Fürstenberg. Dunărea curge către sud-est, pe o distanță de 2.858 km, pînă la Marea Neagră. La vărsarea fluviului în Marea Neagră s-a format Delta Dunării.

Dunărea are un bazin de colectare de peste 800.000 km2, care reprezintă 8% din teritoriul Europei, aici trăind 10% dintre europeni. Rețeaua hidrografică a bazinului dunărean este alcătuită din aproximativ 120 rîuri importante. Cel mai lung este Tisa (965 km), afluentul cu debitul cel mai mare este Sava, iar afluentul cu cel mai mare bazin hidrografic este tot Tisa. Doi afluenți importanți au același nume: rîul Morava din Slovacia și rîul Morava din Serbia.

Dunărea este un important drum fluvial internațional, curgînd prin 10 țări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina) și are afluenți din alte șapte țări. Trece prin patru capitale de stat: Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad. Dunărea, traversează și în același timp unește, 4 capitale – Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad.

La propunerea ţărilor dunărene și sub auspiciile Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICPDR), se marchează pe data de 29 iunie ziua internaţională a acestui fluviu. Evenimentele dedicate sărbătorii marchează dotința comună a țărilor participante de a-şi uni forţele pentru a proteja acest fluviu unic în Europa, de a atrage atenția opiniei publice și a factorilor de decizie privitor la importanța râului Dunărea pentru dezvoltarea social-economică a macro-regiunii și necesitatea protecției fluviului.

Prima reglementare juridică internațională privind navigarea pe Dunăre poate fi considerată tratatul de la Belgrad semnat între Austro-Ungaria și Turcia, tratat care permitea austriecilor navigarea pe cursul mediu și inferior al fluviului, aflat pe atunci sub control otoman. Tratatul de la București din 1812, încheiat între Rusia și Turcia acorda mai multă libertate de navigare, ceea ce a permis dezvoltarea comerțului pe Dunăre. Tratatul de la Paris din 1856 realizează o veritabilă internaționalizare a navigației pe fluviu.

După Primul Război Mondial, la Paris în 1921, a fost elaborat Statutul definitiv al Dunării, înființîndu-se două comisii:

Comisia Europeană a Dunării (CED), formată din reprezentanții României, Angliei și Italiei;

Comisia Internațională a Dunării (CID), în care intrau, pe lîngă statele riverane, și marile puteri membre ale CED.

În bazinul său superior, între localitățile Immendingen și Friedingen din Germania, Dunărea se infiltrează complet și dispare, de mai multe ori pe an, pe o lungime de cca 15 km (în medie 155 zile pe an). Apa coboară în subsolul format din straturi de calcar carstificat și reapare la zi în izvorul Aachtopf, situat la cca 14 km la sud de Dunăre. Izvorul Aachtopf alimentează pîrîul Aach, un afluent al Rinului. Practic, Dunărea superioară este un afluent permanent al Rinului, rîu care se varsă în Marea Nordului. Dispariția Dunării este vizibilă mai ales în perioadele de secetă, cînd transportă mai puțină apă spre aval.

 

Din cauza așezării geografice în cadrul continentului a bazinului hidrografic dunărean, la contactul dintre climatul temperat-oceanic din vest, temperat-continental din est și influențele baltice în nord, regimul hidrologic al Dunării se caracterizează prin existența unor importante variații de nivel și de debit în cursul anului și în decursul timpului.

 

Apele mari se produc primăvara ca urmare a topirii zăpezilor și ploilor abundente, însă în cursul superior și mijlociu, au loc în lunile martie-aprilie, iar în cel inferior, în mai. Creșterea debitului are loc din amonte spre aval: 1.470 m3/s la Passau, 1.920 m3/s la Viena, 2.350 m3/s la Budapesta, 5.300 m3/s în defileul Porților de Fier, 6.470 m3/s la Ceatalul Ismail. Debitele maxime reflectă regimul continental al fluviului: 15.100 m3/s la Orșova (13 aprilie 1940), 15.900 m3/s (mai 1942) și 15.500 m3/s la Ceatalul Ismail (5 iunie 1970). Debitele cele mai mici se înregistrează toamna și uneori iarna: 1.250 m3/s la Orșova (12 ianuarie 1954) și 1.450 m3/s la Oltenița (ianuarie 1964).

 

Prin acest statut, navigația pe Dunăre era pusă de fapt la dispoziția marilor puteri, ceea ce constituia o încălcare a drepturilor suverane ale statelor riverane.

 

Deși fluviul Dunărea traversează doar cca 400 m la granița Republicii Moldova, locul de confluență a rîului Prut cu fluviul Dunărea, acesta are o importanță deosebită pentru locuitorii țării.

 

Bazinul hidrografic al rîului Prut, afluent al fluviului Dunărea, este al doilea ca mărime și importanță pentru Republica Moldova, pe teritoriul căruia locuiesc cca 1 mln. de oameni, care beneficiază de apele sale, atît pentru potabilizare, irigare, piscicultură, cît și agrement.