Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului

Agenția de Mediu

A A A

Accesul la informația de mediu

Orice persoană are dreptul să trăiască într-un mediu adecvat sănătății și bunăstării sale și că are sarcina, atît la nivel individual, cît și în asociere cu alții, să protejeze și să îmbunătățească mediul în beneficiul generațiilor prezente și viitoare și să respecte prezenta îndatorire.

Însă pentru a fi capabili să mențină acest drept și să respecte prezenta sarcină, cetățenii trebuie să aibă acces la informație, să fie îndreptățiți de a participa la luarea deciziei și să poată avea acces la justiție în problemele de mediu.

Dreptul fiecărui om la accesul liber şi la răspîndirea informaţiilor veridice privitoare la starea mediului natural este garantat de Stat, avînd la bază Constituţia Republicii Moldova, tratatele şi acordurile internaţionale, la care Republica Moldova este parte.

Conform prevederilor art. 37, alin. (1) al Constituției Republicii Moldova, fiecare om are dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive.

Totodată, în temeiul art. 37, alin. (2) al Legii supreme, Statul garantează fiecărui om dreptul la accesul liber şi la răspîndirea informaţiilor veridice privitoare la starea mediului natural, la condiţiile de viaţă şi de muncă, la calitatea produselor alimentare şi a obiectelor de uz casnic.

În scopul garantării accesului la informaţie, la justiţie şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului, Republica Moldova a ratificat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 346-XIV din 7 aprilie 1999 Convenţia privind accesul la informaţie, justiţie şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului, semnată la Aarhus, Danemarca, la 25 iunie 1998.

Convenţia privind accesul la informaţie, justiţie şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului a Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite (CEE ONU/UNECE) a fost adoptată la 25 iunie 1998 în oraşul danez Aarhus, la cea de-a IV-a Conferinţă ministerială „Un Mediu pentru Europa”. Convenţia Aarhus a intrat în vigoare la 30 octombrie 2001, după ratificarea acesteia de către 16 dintre Părţile semnatare. Republica Moldova a fost prima ţară care a ratificat Convenţia Aarhus, prin Hotărîrea Parlamentului nr.346-ХIV din 7 aprilie 1999, dată de la care aceasta a căpătat putere de lege pe întreg teritoriul ţării, fiind o reglementare internaţională care are prioritate faţă de orice alte instrumente de drept interne, cu excepţia celor care conţin dispoziţii mai favorabile.

Convenţia Aarhus se bazează pe recunoaşterea dreptului oricărei persoane din generaţia actuală şi viitoare de a se bucura de un mediu adecvat spre bunăstarea şi sănătatea acesteia, stabileşte cerinţe comune vizînd procedurile de acces la justiţie. Convenţia Aarhus este nu doar un acord de mediu, ea înseamnă responsabilitatea Guvernului, transparenţă şi receptivitate.

La nivel național, solicitarea şi furnizarea informaţiei de mediu, se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie și a Regulamentului privind accesul publicului la informaţia de mediu, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1467 din 30 decembrie 2016.

Legea nr. 982 din 11.05.2000 privind accesul la informaţie are ca obiectiv eficientizarea procesului de informare a populaţiei şi a controlului efectuat de către cetăţeni asupra activităţii autorităţilor publice şi a instituţiilor publice, precum și stimularea formării opiniilor şi participării active a populaţiei la procesul de luare a deciziilor în spirit democratic.

Regulamentul privind accesul publicului la informaţia de mediu transpune Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informaţiile despre mediu şi de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. L 41 din 14 februarie 2000.

Prezentul Regulament asigură dreptul de acces la informaţia privind mediul deţinută de sau pentru autorităţile publice şi stabileşte condiţiile, termenii de bază şi modalităţile de exercitare a acestui drept.

Conform prevederilor pct. 7 al Regulamentului, informaţia de mediu disponibilă în instituţie se pune la dispoziţia solicitantului din momentul în care este disponibilă, dar nu mai tîrziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la informaţie, iar potrivit pct. 8, în cazul în care volumul şi complexitatea informaţiei solicitate sînt atît de mari încît termenul de 15 zile lucrătoare prevăzut la pct.7 nu poate fi respectat, informaţia de mediu se pune la dispoziţia solicitantului în termen de 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii de către autoritatea publică. În astfel de cazuri solicitantul este informat, cît mai curînd posibil şi cel tîrziu cu 5 zile înaintea expirării termenului iniţial, despre prelungirea termenului de răspuns şi motivele care stau la baza acestei prelungiri.

Cererea scrisă va conţine:

a) detalii suficiente şi concludente pentru identificarea informaţiei solicitate (a unei părţi sau unor părţi ale acesteia);

b) modalitatea acceptabilă de primire a informaţiei solicitate;

c) date de identificare ale solicitantului.

Cererea poate fi înaintată verbal în cazurile în care este posibil răspunsul pozitiv, cu satisfacerea imediată a cererii de furnizare a informaţiei. În cazul în care furnizorul intenţionează să refuze accesul la informaţia solicitată, el va informa solicitantul despre aceasta şi despre posibilitatea depunerii unei cereri scrise.

În cazul în care cererea este generală, neclară sau nu permite identificarea informaţiei solicitate, autoritatea publică cere solicitantului, cît mai curînd posibil şi cel mai tîrziu în termenul prevăzut la pct. 7, să specifice ce solicită.

Cererea de furnizare a informaţiei poate fi readresată altui furnizor, cu informarea obligatorie a solicitantului în decurs de 3 zile lucrătoare de la momentul primirii cererii şi cu acordul solicitantului, în următoarele cazuri:

a) informaţia solicitată nu se află în posesia furnizorului sesizat;

b) informaţia solicitată deţinută de alt furnizor ar satisface mai deplin interesul faţă de informaţie al solicitantului.

Agenția de Mediu poate refuza cererea de informaţii, în baza prevederilor pct. 24 lit. c) al Regulamentului, dacă solicitantul nu a specificat exhaustiv ce solicită, conform prevederilor pct. 9, în termen de 20 zile lucrătoare de la data transmiterii de către autoritatea publică a indicaţiilor de specificare.

Accesul la registrele şi listele publice întocmite şi ţinute, la informaţia deţinută în format electronic şi consultarea pe loc a informaţiilor cerute sînt gratuite.

Dreptul la informație nu este un drept absolut, respectiv informația poate fi refuzată atunci când vorbim despre dreptul la viață privată sau date cu caracter personal, securitatea națională sau secretul de stat sau secretul comercial.

Orice solicitant care consideră că cererea sa pentru furnizarea unor informaţii privind mediul a fost respinsă nejustificat, parţial sau în totalitate, a fost ignorată ori rezolvată cu un răspuns necorespunzător din partea unei autorităţi publice, se poate adresa cu o cerere prealabilă conducătorului respectivei autorităţi publice sau organului ierarhic superior, solicitînd reconsiderarea actelor sau omisiunilor.

Solicitantul care, se consideră lezat într-un drept al său, prevăzut de Regulamentul privind accesul publicului la informaţia de mediu, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1467 din 30 decembrie 2016, sau alt act normativ, sau care nu a primit răspuns la cererea sa prealabilă în termenul legal stabilit, poate depune o cerere de chemare în judecată, în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.