Pagina principală  |    Contacte  |    Harta site  |    Subdiviziuni

Ministerul Mediului al Republicii Moldova
Min Mediului logou

Rarităţile Moldovei

Republica Moldova, deşi are o suprafaţă mică, a fost dăruită cu o bogăţie şi o diversitate foarte mare de peisaje unice, cu monumente ale naturii de o valoare mondială, cu locuri încărcate cu un neasemuit farmec al naturii. Pe parcursul secolelor locuitorii spaţiilor dintre Prut şi Nistru au trăit în armonie strânsă cu natura. Atitudini, pline de respect şi dragoste, faţă de natură pot fi găsite în doinele populare – colecţii unice, cu valoare de document istoric, care constituie o expresie a modului de gândire şi percepere a naturii de către popor.

Peştera „Emil Racoviţă”

emil racovita pesteraEste situată lângă satul Criva, în nordul republicii, şi ocupă locul trei in Europa şi locul şapte în lume, printre peşterile în ghips. A fost descoperită în anul 1959, iar cercetările ştiinţifice au început în anul 1977. La ora actuală sunt cunoscute şi cartografiate circa 90 km de labirinturi şi tuneluri, situate în 3-4 nivele. Tunelurile se lărgesc pe alocuri, formând săli mari. Cele mai remarcabile sunt: «Sala celor o sută de metri», «Sala aşteptării» şi «Soborul», care ating lungimi de 60-l00m, lăţimi ce variază între 30 m şi 40 m, şi înălţimi de până la 11 m. Plafoanele se sprijină pe coloane impresionante. În golurile carstice se află peste 20 de lacuri - dintre care cele mai mari sunt: «Lacul Dacilor», «Lacul Verde», «O gură de apă». Ele ating următoarele dimensiuni: lungime 8-15 m, lăţime 5-10 m, adâncime medie 2 m.
Aerul din golurile carstice are proprietăţi ionizante. Această calitate deosebită, însoţită de frumuseţea de basm ce o oferă spaţiul carstic, aduce un plus de valoare potenţialului turistic al peşterii.

 

Carsturile de la Raşcov

Carsturile riscovInclude partea de vest a Dealului Roşu din împrejurimile satului Raşcov, cu o suprafaţă de 123 ha. Este un exponent clasic al fenomenelor carstice din Republica Moldova. Din cauza golurilor carstice ce impregnează ca un burete spongios acest zid natural, sunt frecvente alunecările de teren masive, rupturile şi rostogolirile de blocuri uriaşe, prăbuşirile. Cea mai mare este faleza de aproape 50 m înălţime, ce s-a format în urma unor ploi abundente. Ploile si vântul au dizolvat si şlefuit calcarul moale, dând stâncilor forme bizare: sfincşi, capete de cămile şi elefanţi, ciuperci uriaşe, poduri suspendate etc. Pentru speologi un neasemuit paradis îl reprezintă fisura carstică de numai 5 m lăţime şi 50 m adâncime. cu o lungime de peste 500 m. Cu greu pătrund razele solare în adâncul ei, zăpada şi gheaţa persistând aici in unii ani până la începutul verii. Aceasta alimentează cu apă rece „Izvorul Domniţei” din inima satului, alt monument al naturii,numit astfel în amintirea lacrimilor de văduvă ale domniţei Ruxanda, fiica domnitorului Vasile Lupu. În fosta cetate Raşcov, ce a existat acum câteva secole pe locul satului, domniţa şi-a trăit scurta şi nefericita căsnicie cu Timuş Hmelnitky, fiul Hatmanului cazacilor, Bogdan Hmelniţky.

 

Cheile Buteşti

Cheile butestiSunt situate la sud de satul Buteşti, pe o suprafaţă de 110 ha. Râuleţul Camenca sapă un defileu pitoresc prin corpul şirului de recifi calcaroşi din zona Prutului. Reciful care poartă acelaşi nume cu localitatea, este înconjurat din două părţi de apele râuleţului şi atinge dimensiuni impunătoare: peste 2 km în lungime şi peste 125 metri în lăţime. Formaţiunea geologică s-a creat, ca şi întregul şir de toltre din bazinul Prutului de Mijloc, cu 20-15 milioane de ani in urmă, în apele calde tropicale ale Mărilor Sarmatică şi Tortoniană, ce acopereau pe atunci ţinutul. Corpul recifului este calcaros, format din schelete de corali, moluşte, litotamnii şi alte animale şi alge marine. Calcarele acestei formaţiuni unice sunt străpunse de o sumedenie de grote şi peşteri mai mari si mai mici, ce au servit drept lăcaş pentru animale în perioada glaciară şi omului în perioada preistorică. În ele au fost descoperite oase fosilizate de urşi de cavernă, tigri, lei, rinoceri, mamuţi, zimbri ş.a.
În folclorul local, s-au plămădit în sute de ani o mulţime de legende legate de acest recif. Una dintre ele povesteşte despre Swidrighelo, regele Lituaniei care ar fi poposit pe aceste meleaguri ca simplu cioban, înainte de a căpăta tronul înaintaşilor săi.

 

Defileul Duruitoarea

defileul duruitoreaLa est de satul cu acelaşi nume, râuleţul Duruitoarea, afluent al Ciuhurului, a săpat prin şirul de toltre un defileu adânc. Povârnişurile repezi, calcaroase sunt împănate de grote, peşteri şi sunt împodobite cu stânci de forme ciudate. Grota Duruitoarea Veche este cunoscută ca o renumită aşezare umană din epoca pietrei cioplite. Grota este formată din trei camere şi are o lungime totală de 49 m şi o lăţime de 5-9 m.
În urma săpăturilor arheologice. aici au fost găsite mostre fosile din perioada glaciară şi vestigii ale culturii preistorice, care i-au dus faima în toată lumea.

 

SAHARNA

saharnaChiar la intrarea dinspre Nistru în defileul Saharna, o stânca cenuşie, impunătoare, cu contururi de castel medieval, domină împrejurimile. În pereţii stâncii negresc «ferestrele» -semnele tăcute ale tăietorilor în piatră. Legenda acestei stânci, numită Grimidon, se pierde prin negura vremurilor şi numai tainicul nume ne înclina să credem într-o misterioasă istorie, pe care stânca ar fi avut-o numaidecât Oamenii Saharnei, dimineaţa, obişnuiesc să-şi arunce privirea peste maiestuoasa stâncă şi să repete, ca pentru sine, o vorbă venita din bătrâni „Grimidonul e la locul lui, aşadar, toate sunt bune şi frumoase”. Râuleţele mici - Saharna şi Stohnaia - întretaie povârnişul de răsărit al colinei, formând în jurul satului un vast amfiteatru de stânci. Adunându-şi puterile, ele au săpat un defileu a cărui adâncime atinge pe alocuri 160-175 de metri. 
Din timpurile de demult, defileul Saharna îşi datorează renumele mănăstirii Troiţa, întemeiată în 1776 de către Vartolomeu Crivorucica şi declarată astăzi monument istorico-arhitectural de stat. Talentul meşterilor anonimi a ştiut să amplaseze frumoasele ziduri ale mănăstirii într-o deplină armonie cu natura din jur. Mănăstirea răsare dintr-o cupă de piatră formată prin rotunjirea malurilor prăpăstioase. Privite de jos, aceste maluri fac impresia unor munţi cu vârfurile pierdute în zare. Albia pârăiaşului ce străbate defileul Saharnei e măruntă şi presărată cu pietre.
Poţi să treci de pe un mal pe celălalt fără să-ţi uzi picioarele. Pe măsură ce te adânceşti mai mult în canion, începi să auzi, din ce în ce mai puternic, vuietul celor 22 de cascade. Cele mai multe dintre ele seamănă mai curând cu o jucăuşă alergare a apei în praguri de piatră, ca un ciudat joc al naturii, venit să ne pregătească pentru a le vedea pe ultimele trei, mult mai înalte şi mai zgomoto-ase. Cea mai mare dintre ele cade de la înălţimea de patru metri. Sus, pe stânca defileului, deschis tuturor vânturilor şi ploilor, se întinde un şes triunghiular, ţesut cu ierburi mătăsoase. Aici, sub pânza verde, pământul ascunde o cetate getică. Horodiştea e apărată din două părţi de pante abrupte, formând un promontoriu inaccesibil, iar din a treia - de rămăşiţele unui val de pământ.
Toate acestea sunt mărturii că zona Nistrului a fost leagăn al unor civilizaţii apu-se demult.
O altă atracţie a acestor locuri o reprezintă mănăstirea rupestră, săpată prin secolele XIV - XV, în stânca deschisă a pantei din dreapta defileului. Astăzi, vieţuitoare ale acestei mănăstiri au rămas doar liliecii, păsările răpitoare de noapte, mici animale de pradă şi vântul care îşi spune în taină rugăciunea de secole.
Rezervaţiile ştiinţifice reprezintă adevărate perle ale patrimoniului natural. Valoarea lor ecologica şi turistică este dublată de cea ştiinţifică, aici fiind conservate în mediul lor natural mai multe specii rare de plante şi de animale. Natura, hărţuită de om în aproape toate spaţiile sale, s-a retras aici, într-o superbă şi irepetabilă acumulare de imagini pitoreşti. Spre deosebire de alte locuri faimoase în lume prin peisajul lor, rezervaţiile peisagistice ale Moldovei impresionează printr-o copleşitoare armonie a concentrării pe o suprafaţa mica a unei mari diversităţi de monumente naturale care fără a avea dimensiunile magnifice ale celorlalte, reuşesc totuşi sa le sugereze.
În lista ariilor protejate se numără 51 de rezervaţii naturale silvice, însumând o suprafaţa de 5001 ha. Ele evocă în egală măsură istoria şi natura, fiind locuri reprezentative pentru cadrul natural în care s-a zămislit şi s-a format în timp de milenii cultura şi civilizaţia poporului nostru.

 

Codrii

CodriiLa 27 septembrie 1971, în zona de centru a Republicii Moldova se crea Rezervaţia «Codri». Un nume cu rezonanţe de legendă, un nume cu ecouri adânci în sufletul localnicilor, pentru că de codri în general este legată formarea şi evoluţia întregului nostru popor, iar de Codrii Basarabiei cea a locuitorilor de aici în special.
Pe o suprafaţă de 5475 ha, poţi întâlni o lume unică, pentru mulţi crezută a fi de-acum pierdută. Atunci când eşti în mijlocul rezervaţiei, în timp ce nu te mai saturi de peisajul sălbatic, neprihănit de intervenţia brutală a omului, parcă nu-ţi vine a crede că eşti doar la o altitudine de 200 m deasupra nivelului mării. Te contrazice întreaga pădure revărsată generos peste pantele mai abrupte sau mai domoale ale dealurilor şi peste versanţii abrupţi ai râpelor. O lume nesfârşită de stejari, fagi, carpeni sau tei îşi întinde dominator prezenţa peste vârfuri semeţe de deal sau peste bănuite funduri de râpe. Cunoscătorii care au fericita ocazie de a savura o plimbare prin acest decor de basm, vor reîntâlni sub paşii lor nu numai rogozul de dumbravă, piciorul caprei sau toporaşul de pădure. 
Între cele peste 1000 de specii care alcătuiesc covorul ierbos al rezervaţiei, vor mai întâlni şi mult mai rarele căpşuniţe graudiflore, untul vacii purpuriu, bumbăcăriţa, nemţişorul, clocoticiul pinat ş.a.
Şi chiar dacă în excursia făcută prin rezervaţie nu veţi vedea şi lumea variată a necuvântătoarelor, le veţi simţi cu siguranţă prezenţa. Spre deosebire de alte păduri văduvite de freamătul vieţii animale, Codrii au creat condiţii de creştere şi reproducere pentru mulţi reprezentanţi ai faunei Carpatice, Balcanice şi a Asiei Mici. Cărările tainice ale Codrilor rămân în aşteptarea ta, drumeţule! Ia-ţi rucsacul, aparatul de fotografiat şi răspunde acestei chemări.

 

Pădurea Domnească

padurea DomneascaRezervaţia «Pădurea Domnească», fondată în august 1993, pe o suprafaţă de circa 6.032 ha amplasată lângă satul Balatina, reprezintă una din cele mai vechi păduri din lunca Prutului şi din întregul ţinut. Ea îmbracă Prutul în haină verde pe o distanţă de aproximativ 60 km. Este o pădure tipică de luncă inundabilă, deşi inundaţiile nu mai sunt actuale după construcţia barajului şi a lacului de acumulare de la Stânca-Costeşti, în amonte pe Prut. Calificativul de unic poate fi atribuit acestui peisaj din mai multe puncte de vedere. Aici au supravieţuit peste 700 de specii din cele 1200 ale florei autohtone înregistrate în republică. Şi, în primul rând, o valoare deosebită îi este conferită de suprafaţa de peste 40 ha, acoperită cu stejari seculari ce depăşesc vârsta de 200-250 de ani, unii din ei atingând recordul şi în înălţime: 30-35 m. Nicăieri în alt loc in Moldova nu poate fi întâlnit un astfel de complex de arbori seculari. Tot aici se află şi cel mai viguros stejar secular de pe teritoriul ţării (450 de ani, înălţimea peste 35 m şi lungimea circumferinţei tulpinei la nivelul staturii umane de peste 9 m). 
Desişurile de mure, hamei, huceacurile de coacăz, aluni, iar primăvara, delicioşii zbârciogi - toate acestea sunt aici o prezenţă obişnuită. În „Pădurea Domnească” pot fi văzute specii foarte rare pentru flora Moldovei: viţa de vie sălbatică, angelica, laleaua pestriţă şi bujorul bihorean, ce se mai întâlneşte în Europa doar în Ungaria şi în judeţul Bihor din România. Tot aici au supravieţuit o mulţime de rarităţi ale faunei: cerbul nobil, vidra, pisica sălbatică, jderul de pădure, jderul de piatră, nevăstuica, lopătarul, egreta mare albă, lebăda, etc. Iar colonia de păsări acvatice (aproape 500 de cuiburi) este cea mai numeroasă din întreg spaţiul dintre Nistru şi Prut. Mândria specialiştilor rezervaţiei o formează câteva familii de bâtlani, păsări elegante şi rare, care şi-au făcut aici cuiburi întorcându-se la ele in fiecare primăvară.
Vizavi de satul Cobani, prin verdele pădurii străluceşte oglinda apei lacului natural „La Fontal”, reminiscenţă a vechii albii a Prutului. Lacul a supravieţuit deoarece se mai alimentează din izvoarele ascendente, care pot fi urmărite pe fundul nisipos, prin apa străvezie, umbrită de pletele sălciilor bătrâne. Desişurile de trestii, papură şi alte plante palustre servesc drept minunat ascunziş, pentru vieţuitoarele de baltă.
„Pădurea Domnească” reprezintă un adevărat muzeu sub cerul liber, care în prezent se încearcă a fi transformat într-un laborator ştiinţific de studii şi restabilire a biodiversităţii. Regimul de ocrotire al rezervaţiei cere permis pentru vizitare, care se obţine la secţia teritorială a Asociaţiei de Stat pentru Silvicultură „Moldsilva”.

 

Prutul de Jos

Prutul de JosRezervaţia a fost organizată în 1991, pe o suprafaţă de 1691 ha. Este situată în bălţile din lunca Prutului Inferior şi include în hotarele sale lacul Beleu şi lunca din jur, cu zăvoaie şi pajişti cu plante ierboase specifice locurilor umede. Scopul organizării acestei arii protejate este de a ocroti şi restabili ecosistemele acvatice şi palustre din bălţile Prutului Inferior, de a proteja plantele şi animalele rare caracteristice acestor biotopuri.
Aproape 2/3 din suprafaţa rezervaţiei, respectiv 1500 ha este ocupată de apele lacului Beleu. însă ea variază semnificativ, în funcţie de nivelul apei în Prut şi în Dunăre Lacul Beleu păstrează un important genofond de plante acvatice relicte, dintre care multe sunt specii rare: nufărul alb,plutica, nucile-de-balta, orzoaica-de-apa, pestisoara, feriga-de-baltă ş.a. În lunca mlăştinoasă din jur cresc specii rare de orhidee, incluse în Cartea Roşie a naturii din Republica Moldova. 
Fiind situate aproximativ la paralela de 45° latitudine nordică, deci la jumătatea distantei dintre ecuator si polul nord, aceste bălti reprezintă un loc important de pasaj pentru păsările migratoare. Dintre păsările rare pot fi întâlnite - egreta, lebăda, lopătarul, pelicanul, cormoranul-mic, călifarul-alb, pescăruşul-albastru, ş.a.
Rezervaţia «Prutul de Jos» are o valoare deosebită şi pentru stabilitatea unui echilibru natural în zona Prutului Inferior, pentru menţinerea viabilităţii râului şi pentru ameliorarea climatică în sudul arid. Includerea acestui ecosistem în rezervaţia biosferică mondială "Delta Dunării" ar fi un pas decisiv în reînvierea biodiversităţii Prutului de Jos. Plaiul Fagului 

Plaiul faguluiÎn 1991, pe o suprafaţă de 5642 ha din partea de nord-vest a Codrilor Centrali a fost amenajată Rezervaţia silvică «Plaiul Fagului». De aici, alături de alte fire de apă, izvorăşte şi râul Bâc. Vegetaţia rezervaţiei este reprezentată de păduri de foioase - fag, gorun. carpen, frasin, arţar - de tip central-european. Foarte valoroşi sunt copacii de fag, care ating o înălţime de 30-40 m, un diametru mediu al tulpinii de 80-100 cm şi o vârstă de 80-150 ani. Flora rezervaţiei include peste 900 specii de plante, dintre care 77 de specii sunt plante rare şi pe cale de dispariţie. Numai aici mai cresc mălinul, perişorul şi anumite specii rare de ferigi.

Facebook

facebook


youtube

Valid XHTML 1.0 Transitional

Total vizitatori2961684